Mergeam dimineaţă grăbit spre serviciu, când am văzut un tip care stătea lângă o maşină parcată pe trotuar (unde altundeva ar fi putut fi parcată în Bucureşti?). M-am uitat la el, s-a uitat la mine, a părut că se gândeşte un pic, după care mi s-a adresat:
– Hei, îi facem un vânt ?
Mesajul lui a ajuns la mine cu foarte mare greutate. Mi-au luat câteva secunde bune ca să înţeleg despre ce este vorba şi să realizez că îmi cerea, de fapt, să îl ajut să îşi împingă maşina. Cum deja trecusem de el înainte de a realiza ce voia şi cum chiar eram grăbit, i-am răspuns peste umăr:
– Îmi pare rău, dar nu pot. Mă grăbesc.
Deşi refuzul meu era întemeiat, mi-a părut rău că nu-l ajutasem şi am continuat să mă întreb pe parcursul dimineţii de ce nu o făcusem. Iar singurul răspuns la care m-am putut gândi a fost comunicarea defectuoasă dintre noi, care a decurs cam în felul următor. El mi-a adresat o cerere care pentru mine nu avea niciun sens. Eu am interpretat inconştient replica lui ca fiind agresivă, din cauză că nu am înţeles-o în primul moment. Iar reacţia pe care mi-a provocat-o a fost una de refuz imediat. În momentul în care am decodificat mesajul şi am înţeles că omul avea nevoie de ajutor deja rosteam refuzul sus-menţionat. Şi, în loc să fim doi oameni care interacţionează şi se simt bine după aceea, am rămas doi străini cu resentimente reciproce, pentru că sunt sigur că şi el a fost la fel de nemulţumit de răspunsul pe care i l-am dat eu pe cât de nemulţumit am fost eu de modul lui de abordare. Si mă tot gândesc că, dacă formula de adresare ar fi fost ceva mai ortodoxă, adică de genul “Nu te supăra, mă ajuţi şi pe mine să împing maşina?”, e mai mult decât posibil să mă fi oprit şi să îl fi ajutat.
Şi uite aşa a mai fost ratat un act de comunicare. Din fericire era vorba despre un necunoscut. Dar câte astfel de neînţelegeri nu ni se întâmplă, fiecăruia dintre noi, în viaţa de zi cu zi, în situaţii în care sunt implicate persoane la care ţinem şi ale căror sentimente şi reacţii chiar ne interesează?
Un cuplu la munte.. altitudine considerabila.. admirau privelistea tulburatoare de pe buza unei rape. Ea rosteste "Vai ce m'am incalzit". El ii face vant.
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergereMersi. E cel mai amuzant comentariu pe care l-am primit până acum.
Hmm...din pacate stam cam prost la capitolul comunicare, ai dreptate. De aici si multe probleme care apar in viata de fiecare zi. Si da, m-am amuzat si eu la comentariul de mai sus, foarte haios.
RăspundețiȘtergere