Pe câţi bani te-ai vinde?

Era o vreme când eu asociam cuvântul centură cu cel de prostituţie. Acesta era locul unde se zvonea că fetele de moravuri uşoare îşi vând trupul pe bani. Între timp am aflat că acel cuvânt nu avea legătură directă cu cea mai veche meserie din lume (am descoperit şi alte sensuri şi utilităţi ale cuvântului centură) şi am mai aflat şi că nu mai este nicio ruşine să te vinzi şi că în prezent este o practică obişnuită, că astăzi oricine şi orice este de vânzare.

Când eşti student şi eşti proaspăt venit într-un oraş mare, eşti sedus de trepidaţia cotidiană, crezi cu tărie că totul este posibil şi că mâine vei reuşi să găseşti rampa care te va lansa către realizarea visurilor tale. Dar dacă eşti realist şi vrei să cauţi şi concret acea rampă, inevitabil, vei lua în mână un ziar să cauţi un loc de muncă, un contract de colaborare, ceva care să te ajute să-ţi câştigi independenţa şi să ajungi mai repede acolo unde intenţionezi. Însă, pe lângă anunţurile serioase, vei găsi acolo şi mirajul fabricilor de vise al căror scop este să atragă cu tot felul de promisiuni.

„Firmă cu capital străin, căutăm tânăr motivat şi capabil; oferim salariu motivant”. Acesta este un posibil anunţ. Unele sunt completate şi cu „posibilitate de câştig de .....” – care poate fi până la nu ştiu câte sute de euro; sau chiar mii. Cu cât este mai ambiguu anunţul şi cu cât sunt mai puţine detaliile concrete despre tipul de muncă şi despre firmă, cu atât este mai probabil să dai peste firme de tipul MLM (Multi Level Marketing) în care, dacă eşti motivat, „vor ajunge să muncească alţii pentru tine”. Nu am neapărat ceva împotriva acestor tipuri de firme, dar nu agreez secretomania pe care o adoptă şi faptul că nu te informează de la început că trebuie să vii cu bani la interviul de angajare.

“Căutăm persoane de orice vârstă, cu sau fără experienţă, disponibile pentru reclame, videoclipuri, public emisiuni TV, print-uri outdoor si indoor”. Acesta este un alt exemplu de anunţ care poate fi foarte atractiv la prima vedere. Câţi adolescenţi nu s-au visat actori, câţi nu şi-au imaginat că vor fi descoperiţi întâmplător de vreun vânător de talente şi că vor deveni vedete peste noapte? Iar pentru unii chiar se poate întâmpla. Dar pentru ceilalţi? Şi ce te faci când te duci la interviu şi ţi se spune, şi aici, că trebuie să dai atâţia pentru înscriere, după aia trebuie să mai plăteşti o sumă ca să ţi se facă un portofoliu de fotografii sau mai ştiu eu ce alte cheltuieli... neprevăzute. Şi ce te faci dacă nu rămâi decât cu un set de poze prea scump?

Unul dintre cele mai noi anunţuri însă sună cam aşa: „Învaţă cum să faci bani pe net fără investiţii, pornind de la zero. Descoperă care sunt cele mai simple modalităţi de a câştiga bani”. Uau! Deci nu ai nevoie decât de un calculator şi de o conexiune la internet. Şi să îţi faci timp să dai click-uri. Asta dacă nu cumva trebuie să dai şi aici vreo taxă pentru vreo înregistrare sau pentru vreun software. Şi dacă nu cumva trebuie să îi convingi şi pe mulţi alţii, foarte mulţi, să te “voteze”, pentru a avea o reţea de “referrali” care să te împingă pe culmile bunăstării. Nu zice nimeni că nu se fac bani pe net. Dar sunt de îndeplinit câteva condiţii esenţiale: să ai ce vinde, să ştii unde să dai click-urile pentru a vinde şi să mai ştii şi ce vinzi, evident. E posibil să greşesc, dar nu pot să nu mă întreb, totuşi, cum se face că programatorii, băieţi deştepti de felul lor, îşi sparg creierii să facă tot felul de programe, progrămele, softuri şi aplicaţii în loc să dea clik-uri?

Acestea sunt doar exemplele care mi-au venit în minte acum şi fac parte din categoria anunţurilor de recrutare. Mai sunt şi alte categorii de exemple şi cu siguranţă că există multe alte tipuri de fabrici de vise şi multe altele se vor inventa atâta vreme cât oamenii vor avea puterea şi imaginaţia să îşi dorească mai mult.

Aşa că vin şi te întreb şi pe tine. Astăzi, când poţi cumpăra în rate şi vise şi visuri, când agenţiile de publicitate fac reclamă la orice – de la detergenţi la terenuri ieftine pe Lună – dacă ar fi să te vinzi, tu câţi bani ai cere pentru tine? Ai încercat vreodată să te evaluezi? Sau tu faci parte din categoria care nu are preţ şi nu s-ar vinde niciodată?