marți, 12 octombrie 2010

Micul toboşar

O prietenă dragă a recidivat astăzi – din nou, pentru a nu ştiu câta oară – şi mi-a trimis un mail cu un videoclip foarte interesant, cu micuţul Howard Wong distrându-se cu nişte tobe în faţa fanilor extaziaţi.


Acest moment şi-a atins scopul declarat, acela de a mă face să zâmbesc la începutul unei zile frumoase, dar a făcut chiar mai mult decât atât. Dincolo de admiraţia pentru acest puşti talentat m-a făcut să mă întreb ce înseamnă să te afli în locul potrivit, la momentul potrivit. Şi nu mă refer la cei care au avut ocazia să urmărească performanţa live, ci la cei care l-au oservat pentru prima oară când ţinea ritmul vreunei piese cu cine ştie ce obiect casnic, poate cu beţişoarele de orez pe care nu reuşea să le folosească pentru a culege vreun fel de mâncare exotică de-a lor.

Ceea ce vreau să spun este că nu e suficient să ai talent pentru a-l pune în valoare. Trebuie să mai fie şi cineva care să vadă lucrul acesta, fie cineva din afară, fie însăşi persoana respectivă. Eu, de pildă, sunt foarte talentat la desen. Dar nu m-a descoperit nimeni, nu mi s-a spus niciodată că am talent; sau poate că mi s-a spus, dar nu am fost eu pregătit să aud acest lucru. Aşa că nu mi-am exersat acestă aptitudine, desenând foarte rar, şi am rămas la stadiul unor stereotipii sau a unor forme şi haşuri mai mult sau mai puţin abstracte. Am avut relativ recent revelaţia că sunt talentat în acest domeniu şi poate că voi exersa această aptitudine sau poate că voi antrena în continuare calităţile pe care mi le-am descoperit mai demult şi pe care am ales să le utilizez şi să le îmbunătăţesc.

Eu nu sunt singurul în această situaţie. Fiecare dintre noi avem o sumă oarecare de aptitudini şi, de fiecare dată când alegem să aducem în câmpul atenţiei una dintre ele, unele dintre ele vor fi marginalizate, minimalizate sau chiar ignorate. Este vorba de alegere. Alegerea uneia, înseamnă diminuarea şansei alteia. Aşa cum se întâmplă şi în viaţa cotidiană, când suntem puşi în permanenţă în situaţia de a alege, iar în ziua de azi variantele dintre care trebuie să alegem sunt din ce în ce mai diversificate.

Aceasta este însă doar prima treaptă spre perfecţionarea talentului. După aceea urmează, de cele mai multe ori, foarte multă muncă, pentru a ajunge la nivelul pe care ţi-l doreşti. Dar atunci când faci ce îţi place, orice activitate devine o joacă şi totul este simplu şi se întâmplă ca de la sine. Dacă alegi bine, dacă e ceea ce ţi se potriveşte atunci eşti pe drumul cel bun.

Alege. Joacă-te. Urmează-ţi calea. Devino. Trăieşte.

3 comentarii:

  1. Hey there, dear.
    Azi ai atins un subiect foarte drag si sensibil pentru mine. Intr-adevar, oricand poti alege sa reiei o veche placere si sa o dezvolti.
    Ce faci insa cand iti dai seama ca pentru unele lucruri e prea tarziu, cand unele aptitudini se dezvolta la varste pe care nu le poti recapata, oricat timp si vointa ai avea la dispozitie, cand cineva nu a putut alege pentru tine la timp.
    Ce faci cand cineva, cu toata grija si bunele intentii din lume, alege sa descurajeze un talent?

    RăspundețiȘtergere
  2. din pacate de cele mai multe ori (parerea mea) se intampla sa nu fie nimeni acolo care sa isi dea seama de talentul tau sau sa fie, dar sa nu te incurajeze, mai mult, sa te inhibe. si intr-adevar...ce ne facem atunci cand este prea tarziu, pentru unii? ne ramane cred doar sa fim atenti la cei din jur, sa ii incurajam pentru a nu ajunge sa fie tarziu si pentru ei, nu?
    e un subiect bun...un subiect sensibil, care are insemnatate pentru multi zic eu...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cineva înţelept spunea să acceptăm ceea ce nu putem schimba şi să ne concentrăm asupra lucrurilor pe care le putem influenţa, modifica, îmbunătăţi. Sau, cu alte cuvinte, să privim cu înţelepciune spre trecut, să acţionăm în prezent şi să avem încredere în viitorul nostru.
    Şi vom vedea ce va rezulta din confruntarea Destinului cu Liberul Arbitru.

    RăspundețiȘtergere