Pictură, film, dans şi fractali: modalităţi diferite de acces către suflet (2)

Aşa cum v-am promis, iată şi impresiile de la celelalte două ateliere.

Invitaţie la dans: (Te) accepţi?
Trainer: psiholog Flavia CARDAŞ

Sunet. Slab ca o şoaptă. Simţi o vibraţie interioară uşoară. În degetul mare de la picior. Îl mişti. Îl simţi. Îl conştientizezi. Degetul mare de la picior există. Vibraţia uşoară se extinde fremătătoare şi spre celelalte degete şi spre toată talpa piciorului. Se transformă încet-încet în ritm. Talpa tresaltă sub impulsul generat de accentuarea periodică a tempoului. Mişcarea tălpii antrenează firesc gleznele, gambele şi genunchii. Urcă spre coapse, spre pulpe, trece de şezut şi ajunge la abdomen. Spatele, pieptul şi umerii se se alătură mişcării din ce în ce mai ample. Mâinile par să se transforme în aripi ce pot să te înalţe pe acordurile muzicii, iar gâtul şi capul vin să te întregească şi să menţină direcţia: sus. Mereu mai sus, dar, în acelaşi timp, cu tălpile ferm ancorate într-un echilibru dinamic. Ritmul curge acum prin tot corpul. Te mişti. Exişti. Întreg. Complet. Plenar.

Iar acum, pentru că întregul tău trup şi-a amintit cum este să existe, lasă emoţia interioară generată de ritmul exterior al muzicii să te poarte către găsirea propriului ritm. Ritmul tău interior. Ar putea fi acelaşi cu cel al muzicii sau ar putea să fie diferit. Explorează. Descoperă ritmul celor de alături şi încearcă să îl urmezi. Acum sunteţi înlănţuiţi şi aveţi toţi acelaşi ritm. Cum te simţi acum, când corpul s-a extins într-o mişcare de grup? Cum e să fii la fel cu ceilalţi. Dar dacă aţi rămâne în continuare înlănţuiţi şi v-aţi mişca fiecare în propriul ritm? Unitate în diversitate. Este geu să fii parte dintr-un tot şi să fii, în acelaşi timp, un atom liber şi independent? Crezi că poţi face faţă sau simţi că te diluezi în mişcarea browniană a masei de oameni? Sau te simţi, poate, singur, neînţeles şi exlus? Descoperă! Descoperă-te!

Pentru că tocmai aceasta a reprezentat acest atelier. A fost un atelier de autodesoperire, fără prea multe cuvinte şi cu foarte multă mişcare. Un atelier despre bucuria (re)descoperirii propriului corp – şi, in extenso, a propriului suflet –,  precum şi folosirea lui completă, spre deosebire de viaţa cotidiană, când suntem destul de puţin conştienţi de el, când suntem imobili şi inamovibili. Un atelier despre exprimare şi despre echilibrarea energiei interioare. Un atelier la care, dacă aş fi invitat, m-aş duce şi mâine, din nou.

Fractalii – „matematica” universului interior
Trainer: psihoterapeut drd. Mădălina VOICU

Pentru cei care nu ştiu ce sunt fractalii, pot să vă spun că aceştia sunt, de fapt, în cazul acesta, nişte planşe cu imagini oarecum abstracte care, la prima vedere, dacă doar le-ai privi cu ochiul obiectiv, nu ar face prea mult sens. Şi tocmai aceasta este marea lor calitate din punct de vedere terapeutic, privitorul putând, în funcţie de mesajul pe care terapeutul îl transmite prin instructaj, să aibă acces la straturi profunde ale propriului psihic şi să extragă de-acolo anumite elemente şi sensuri care sunt foarte importante pentru el în momentul prezent şi care sunt în acord şi cu aspectele pe care le urmăreşte terapeutul pentru şedinţa respectivă.

Fractalii permit şi stimulează, astfel, imersiunea în străfunduri rareori sondate ale psihicului şi selectarea de acolo a informaţiilor şi a resurselor care, după ce vor fi fost proiectate, vor fi ulterior conştientizate, resemnificate şi, în cele din urmă, restructurate. Toate aceste lucruri nu se întâmplă, evident, în cadrul unui singur atelier de două ore. Acesta poate fi, însă, elementul declanşator pentru a ajunge, mai târziu, după ce vei fi lucrat mai mult sau mai puţin asupra lui, în funcţie de importanţa materialului, dar şi de propria ta personalitate, la un nivel superior de echilibru şi de adaptare.

Această tehnică presupune să mergi de la imaginaţie la imagine, de la imagine la emoţie, de la emoţie de la intuiţie şi apoi la conştientizare, resemnificare, restructurare. Îţi permite, de asemenea, libertatea de a exprima plenar, coborând cât mai multe dintre barierele cognitive tradiţionale, raţionalizatoare şi evaluatoare. Îţi permite să exprimi emoţii şi sentimente pe care nu le înţelegi, încă, pentru ca, mai târziu, să descoperi care este sensul şi rostul lor.

Iar pentru cei care cred că tehnica poate fi prea liberă şi cu riscul prea mare de disipare, o să vă împărtăşesc, din nou, un aspect personal din cadrul atelierului: eu împreună cu o altă participantă am ales aceeaşi planşă şi am realizat asociaţii similare cu privire la ea, asociaţii care nu aveau legătură cu imaginea propriu-zisă. Asociaţiile erau similare, evident, doar din punctul de vedere al temelor – copilărie, casă, libertate -, dar erau distincte din punctul de vedere al detaliilor, pentru că erau filtrate de propria noastră personalitate şi poveştile de viaţă ale fiecăruia.

Una peste alta, a fost un atelier foarte bine condus şi o invitaţie la exprimarea de sine liberă şi necenzurată; sau cât mai puţin cenzurată. Aşa cum au fost, probabil, şi celelalte ateliere la care, din păcate nu am putut ajunge. Dar nu îmi pare rău pentru că ştiu că vor mai urma şi altele, la următorul eveniment...