Grup de dezvoltare personală prin terapie de cuplu
Atunci când te referi la cuplu, te gândești și la iubire. Te gândești, însă, și la toate formele pe care le poate lua iubirea în cuplu, la câte tipuri de cupluri există, la formele pe care le ia comunicarea în cuplu, la modul în care este gestionat conflictul în cuplu, la felul în care sunt împărțite și asumate rolurile și responsabilitățile sau la așteptările pe care le au membrii cuplului unul de la celălalt?
Fie că vrei să afli răspunsul la vreuna dintre întrebările de mai sus, fie că te confrunți în prezent cu o anumită dificultate în propria ta relație, te invit să participi la un Grup de dezvoltare personală pe o perioadă determinată (8 săptămâni) ca să afli mai multe despre relația ta de cuplu și despre moduri în care poți să o îmbunătățești.
Înscrierea se face prin programarea unei şedinţe individuale preliminare – la numărul de telefon 0723 360 019 –, în cadrul căreia vom explora aşteptările şi nevoile pe care le ai de la acest Grup de dezvoltare personală și vom stabili cum poți profita cât mai mult de pe urma lui.
ATENȚIE.
Număr de locuri limitat! Înscriere se face până pe data de 24.06.2015.
Cum: 8 întâlniri de câte 3 ore, pe parcursul a opt săptămâni succesive.
Când: În fiecare luni, în perioada 29.06-17.08.2015, între orele 18:00-21:00.
Unde: Prăvălia Părinților – București, Str. Theodor Speranția nr. 108. bl. S22, Sc. 2, Parter, ap. 2, interfon 2 (zona Piața Muncii, punct de reper Loka Lounge)
Cât: 400 RON (Achitarea tarifului se poate face atât integral, cât şi fracţionat, urmând a se discuta cu fiecare participant în şedinţa preliminară).
Cine: Radu FILIP – consilier psihologic şi psihoterapeut specializat în consiliere şi psihoterapie experienţială unificatoare centrată pe adult-copil-cuplu-familie, cu competenţe în psihoterapia experienţială a unificării, psihoterapia cuplului şi a familiei, dezvoltare personală individuală şi de grup.
marți, 16 iunie 2015
vineri, 5 iunie 2015
Lansarea [Jeff WALKER]

Formula de lansare pentru orice produs
M-am
bucurat foarte mult când am aflat că s-a publicat o nouă carte pe care am
tradus-o: Lansarea, de Jeff Walker, la
Editura Act şi Politon. M-am bucurat cu atât mai mult cu cât este o carte
deosebită care, dacă este citită cu atenţie şi de cine trebuie, poate fi foarte
utilă şi poate să producă, cu adevărat, schimbări pentru şi în viaţa celui care
o va fi citit.
Atunci când am primit manuscrisul pentru traducere, neştiind
despre ce este vorba, titlul mi s-a părut intrigant şi confuz. Dar, pe măsură
ce am început să intru în subiect, am constatat că era, pe undeva, exact cartea
de care aveam nevoie în acest moment. (Nimic nu este, niciodată, întâmplător.)
Aşa cum spune autorul, aceasta nu este o carte despre cum
să te îmbogăţeşti rapid. Dar, dacă o citeşti cu atenţie şi aplici ceea ce vei descoperi
în ea, cu siguranţă vei avea o strategie viabilă să te îmbogăţeşti. Şi ceea ce
este interesant este că lucrul cel mai important pentru a reuşi să faci asta este
să te cunoşti pe tine însuţi, să ştii ce poţi să faci cel mai bine astfel încât
să-i ajuţi pe alţii ca să te ajuţi şi pe tine însuţi. Pentru că despre acest
lucru este vorba în această carte: despre cum să-ţi construieşti o afacere care
îţi place şi despre cum să ai numai clienţi mulţumiţi şi fericiţi.
Lansarea îţi oferă o strategie de construire pas cu pas,
de la zero, a unei afaceri, pornind de la etapele de sondare a pieţei, pregătire
a produsului, prezentare a produsului folosind o serie de declanşatori mentali
şi ajungând până la lansări care au realizat milioane de dolari într-o singură
zi. Şi lucrul extraordinar este că, atunci când vei citi cartea, vei realiza că
ai putea chiar şi tu să faci lucruri cum sunt cele descrise în carte, dacă-ţi
pui mintea la contribuţie şi osul la treabă. Pentru că vei vedea exemple de
oameni care au pornit chiar de la zero şi au ajuns foarte departe.
După ce vei citi această carte, vei înţelege că şi tu
poţi să realizezi lucruri extraordinare.
Te invit, aşadar, să-ţi accesezi extraordinaritatea!
Aici găseşti link-ul de la care poţi achiziţiona cartea
Lansarea de Jeff Walker
joi, 2 aprilie 2015
De la „experienţa de râpă” la „psihoterapia alpinistului”, sub semnul triunghiului. Impresii de la Conferinţă
Aşa cum deja v-am spus,
weekend-ul trecut, 28-29.03.2015, a avut loc cea de-a VI-a ediţie a Conferinţei
de Psihoterapie Experienţială şi Dezvoltare Personală Unificatoare.
Tematica ediţiei de anul acesta au fost Terapiile creativ-expresive şi
dezvoltarea personală unificatoare.
Au fost două zile pline şi
bogate, cu multe activităţi şi cu o mare cantitate de informaţii, la care au
participat un auditoriu numeros, format din studenţi şi psihologi, consilieri
psihologici şi psihoterapeuţi, masteranzi şi doctori în psihologie.
În deschidere au luat cuvântul
mai multe personalităţi din domeniul psihologiei care şi-au exprimat opiniile
cu privire la prezentul psihologiei la noi în ţară, precum şi speranţele pentru
viitorul acesteia. Iar Psihoterapia experienţială a unificării este una dintre
aceste speranţe pentru viitor, pentru că, aşa cum sublinia doamna profesoară
Iolanda MITROFAN, valoarea acesteia este atestată de faptul că a fost deja
utilizată în foarte multe proiecte şi continuă să fie implementată în domenii
foarte diverse, de la lucrul cu copii autişti la cel cu pacienţi oncologici, de
la programele de dezvoltare personală pentru studenţi la aplicaţii pentru
şoferi. Au fost acordate de asemenea premii şi diplome onorifice.
Tot în cadrul festivităţii de
deschidere au fost lansate şi câteva noi cărţi ale editurii SPER: Destinul
familial – Psihogenealogia în 101 întrebări şi răspunsuri, Alin Sebastian
GODEANU, Artterapia – aplicaţii în tulburările de spectru autist, Naiana
VATAVU, Glonţul fratricid – cronica unei lumi confuze, Iolanda MITROFAN
(atât în format carte cât şi audiobook) şi, nu în ultimul rând, s-a lansat şi
în format audio cartea Către tine… exerciţii de meditaţie creativă,
dezvoltare personală şi well-being scrisă de Sorina Daniela DUMITRACHE.
Conferinţa a avut câte o sesiune
de prezentare de lucrări în fiecare zi. Au fost prezentate lucrări care au avut
ca temă de la improvizaţia literară şi dans-terapie şi până la managementul
durerii cronice, de la imagogenogramă şi fractali şi până la forme alternative
de aplicare a terapiei pentru reabilitarea copiilor cu dizabilităţi – terapia
cu calul. Nu mi-am propus şi nici nu aş putea să le prezint pe toate (acestea
se regăsesc, de altfel, în volumul conferinţei), dar nu pot să nu remarc
savuroasa prezentarea de tip pamflet a domnului profesor Ion MÂNZAT, Efectele
desinergizării: conştiinţa de neon şi cliff experience. În acest context a
apărut „experienţa de râpă” menţionată în titlul articolului, ea fiind
în opoziţie cu „experienţa de vârf” a lui A. MASLOW, şi fiind o prezenţă
frecventă în actuala societate a tembelizării, a internetizării şi a
divertismentului imbecilizant. Prezentarea a reprezentat un semn de alarmă în
faţa pustiului social de astăzi, a pierderii sinelui şi sensului existenţei, o
lipsă completă a perspectivei.
„Psihoterapia alpinistului” a fost
în contrast cu „experienţa de râpă”. A apărut în prelegerea doamnei Amara
Renate ECKERT (conferinţa a avut participare internaţională), Psihoterapia
corporală în lucrul cu copiii. Pe lângă alte lucruri foarte interesante cu
privire la psihoterapia cu copiii, în prelegere este amintită şi întărită ideea
de terapie prin joc, subliniindu-le faptul că terapeutul nu trebuie doar să
privească copilul care se joacă în mod creativ şi simbolic în cabinet, ci
trebuie să se joace cu acesta, să intre în rolul care îi este alocat de către
copil, să-l urmeze pe acesta pe culmile munţilor şi în prăpăstiile emoţiilor.
Iar alpinistul din titlu este copilul din studiul de caz care-l urcă pe
terapeut pe muntele de saltele şi-i cere să se arunce în gol de-acolo, pentru
ca el, copilul, să poată să se confrunte cu propria-i frică de abandon datorată
relaţiei pe care-a avut-o cu părinţii dependenţi de substanţe sau, mai curând,
a lipsei acesteia, …
Tot în prelegerea menţionată mai
sus a apărut şi primul triunghi. Era cel care se referea la relaţia
dintre joc, mişcare şi dialog în terapia copilului. Un alt triunghi a
fost cel prezentat de Claudia TĂNASE în cadrul atelierului Interferenţa de
scenarii şi procesul de supervizare/intervizare, cu privire la legătura
care se creează între terapeut, client în cadrul procesului terapeutic, sub
semnul transferului şi al contratransferului. Acest atelier, pe lângă faptul că
a fost un atelier al triunghiurilor (pe care nu le enumăr aici pentru că şi-ar
pierde semnificaţia dacă ar fi scoase din context fără a fi explicate în
detaliu), a fost special şi pentru că a abordat psihoterapia concentrându-se
asupra procesului terapeutic din perspectiva psihologului, a trăirilor şi a
scenariului acestuia. Un triunghi inedit a fost cel a creatorului, al
interpretului şi al ascultătorului, care a apărut în prezentarea lui Paul
MUSTAŢĂ, Interpret/actor/psiholog. Sau despre ce poate învăţa un psiholog
experienţialist de la un muzician interpret, sau despre cum îl influenţează
pe ascultător sufletul pe care îl pune interpretul într-un fragment al
creatorului (muzical, literar sau de orice altă natură). Probabil că nu mai
este nevoie să menţionez că toate aceste triunghiuri au fost, evident, sub
semnul triunghiului lui Freud, prezent, implicit, în orice manifestare
psihologică.
Pe lângă toate prezentările de
lucrări, prelegerile şi atelierele foarte diverse, de la cele artterapeutice la
cele având ca temă consilierea psihologică pe parcursul sarcinii sau
psiho-oncologia, în cadrul conferinţei au fost şi o serie de expoziţii. Nu voi
vorbi despre acestea însă, ci despre punctul de informare al Asociaţiei SPRING,
Aleg să mă implic. STOP Bullying! Am avut o discuţie foarte interesantă
cu reprezentanta Asociaţiei, Anna-Maria BITERE, care mi-a oferit foarte multe
informaţii despre subiect şi mi-a răspuns cu multă atenţie la toate
întrebările. Dacă vreţi să aflaţi mai multe informaţii, puteţi să vizitaţi
pagina de Facebook dedicată proiectului:
Acestea sunt, foarte pe scurt,
impresiile de la Conferinţa de Psihoterapie Experienţială şi Dezvoltare
Personală Unificatoare de anul acesta. Ca întotdeauna, reîntâlnirea cu o
concentraţie atât de mare de idei şi de profesionişti din domeniul psihologiei
a fost, o mare bucurie.
Iar acum aştept, bineînţeles, cu
nerăbdare şi cu interes, ediţia de anul acesta a Zilelor Experienţiale.
sâmbătă, 28 martie 2015
Cartea care se citeşte cu ohii închişi
Astăzi a fost prima zi a
celei de-a șasea ediții a Conferinţei de Psihoterapie Experienţială şi
Dezvoltare Personală Unificatoare „Terapii creativ-expresive unificatoare şi
dezvoltare personală continuă”:
În cadrul evenimentului
s-au desfăşurat o mulţime de activităţi cum ar fi prezentări de lucrări care de
care mai interesante, lansări de carte şi diverse ateliere.
O să vă povestesc foarte
curând despre aceste lucruri, dar acum vreau să vă povestesc despre o carte
audio care a fost lansată astăzi.
Vă povesteam, cu ceva vreme în urmă, despre o carte de citit cu ochi-nchişi:
Vă povesteam, cu ceva vreme în urmă, despre o carte de citit cu ochi-nchişi:
Poate c-am fost auzit,
poate că i-am inspirat, fapt e că, iată, acum chiar putem citi cu ochii închişi
această carte, şi nu doar metaforic, ci la propriu.
Cartea Către tine.. 13 exerciţii de autocunoaştere, dezvoltare personală şi well-being, scrisă de Sorina Daniela DUMITRACHE, va putea fi acum şi ascultată, urmând să apară şi în format de carte audio. Am avut bucuria şi plăcerea de a fi printre primii care au primit un exemplar pe care bineînţeles că m-am grăbit să-l şi ascult. Recunosc faptul că nu am reuşit să intru chiar imediat în starea de auditor atent şi, la început, am fost puţin circumspect, dar, după ce mi-am dat voie să mă relaxez şi mi-am închis ochii, vocea plină de căldură a doamnei Iolanda MITROFAN – şi nu pot să mă gândesc la o persoană mai potrivită pentru a ne ghida prin teritoriile fascinante ale acestor meditaţii creative şi creatoare – mi-a indus cu uşurinţă starea specială care să-mi permită călătoria prin meandrele propriilor mele instanţe psihice – conştiente, subconştiente şi inconştiente -, mi-a înlesnit călătoria către mine. Ca şi cum ar fi stat în fotoliul de alături, dirijându-mă şi veghindu-mă.
Consider că a fost o idee
foarte inspirată să fie combinate rândurile scrise de Sorina cu
(re)interpretarea doamnei Mitrofan, pentru că acest lucru conferă noi valenţe
textului, iar nouă ne oferă şansa de a mai face o incursiune în vastele noastre
teritorii interioare şi de a mai risipi o parte din umbrele pe care e posibil
să le mai fi aruncat cotidianul peste noi.
vineri, 16 ianuarie 2015
Cum am (re)descoperit spiritul Sărbătorilor de iarnă
Părinţi, copii şi o întorsătură de situaţii



Anul trecut hotărâsem că nu mai există moş Crăciun şi că voi ignora Crăciunul şi Sărbătorile de iarnă, cu toată pleiada lor de pregătiri, globuleţe, steluţe, ghirlande, beteală, luminiţe, pom de iarnă, cadouri, cununiţe la intrare, vâsc, colinde şi alte obiceiuri de ur(l)at, dulciuri, cozonaci, „porcării”, salata boeuf, piftie şi sarmale, petreceri şi băutură şi multe altele care nu-mi mai vin acum în minte.
Se pare, însă, că nu toată lumea era în acord cu mine şi nici nu avea o astfel de atitudine belicoasă; şi nici măcar nu ştiau ce decizie luasem eu, iar atunci când au aflat-o au ales să o ignore. Aşa se face că, la începutul lunii decembrie, mi-a fost intermediată – de vreun elf al lui moş Crăciun, probabil – o întâlnire cu o doamnă a cărei profesie pare să fie educarea copiilor prin stimularea spiritului ludic şi prin dezvoltarea creativităţii lor. Aceasta mi-a descris, cu foarte multă pasiune, care sunt lucrurile pe care le face ea, împreună cu o echipă de oameni dedicaţi, la Academia de creativitate şi mi-a propus să susţin un atelier, în cadrul săptămânii „Joc şi imaginaţie”.
Şi astfel, deşi nu mai organizasem niciodată un atelier cu pici, m-am pus pe treabă: citit, studiat, adaptat, planificat. De mare ajutor mi-a fost şi o carte pe care mi-a recomandat-o o colegă psiholog, Reţete de jocuri, care, în pofida titlului, nu oferă nicio reţetă clară, dar aminteşte adulţilor cum este să te joci şi cum te poţi juca în mod creativ şi constructiv cu copilul tău. Şi-am sfârşit prin a strânge la un loc un grup de copii, împreună cu părinţii lor, pentru a sta de vorbă împreună, prin intermediul jocului, evident. Am devenit, cu toţii, copii, pentru puţin timp, şi am lăsat spiritul ludic să ne ghideze în aventura intercunoaşterii şi a intercomunicării, am învăţat jocuri noi şi modalităţi diferite de a ne raporta unii la ceilalţi, şi am aflat lucruri inedite şi interesante unii despre alţii. Şi mi-a amintit, de asemenea, că, atunci când lucrezi cu copiii, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg şi că trebuie să ai suficient curaj pentru a te lăsa ghidat de ei şi să vă aventuraţi împreună în minunata lume a copilăriei, acesta fiind, de fapt, lucrul pe care l-am făcut cu toţii în acea zi, când Academia de creativitate pentru copii a devenit Ţara de nicăieri, unde totul era posibil.
Iar în urma acestei experienţe, am decorat şi bradul de Crăciun, am stat şi în bucătărie cu mama ca s-o ajut să finalizeze bucătăreala pentru Crăciun – pe care l-am petrecut în familie, la căldură şi cu căldură –, am făcut şi am primit daruri, m-am bucurat şi m-am jucat, în continuare, alături de cei mari şi de cei mici, am ascultat colinde şi am făcut urări tuturor celor din jur şi am redescoperit, aproape fără să vreau, ce înseamnă Crăciunul şi ce vrea el, de fapt, de la noi… şi ce ştiam încă de când eram copil, dar cam uitasem.
P.S. Dacă vreţi să vedeţi mai multe imagini cu felul în care ne-am distrat şi-am învăţat în cadrul atelierului, accesaţi acest link: "Părinţi, copii şi o întorsătură de situaţii"
P.P.S. Alina Tudor, mulţumesc că m-ai reconectat cu minunata lume a copilăriei!



Anul trecut hotărâsem că nu mai există moş Crăciun şi că voi ignora Crăciunul şi Sărbătorile de iarnă, cu toată pleiada lor de pregătiri, globuleţe, steluţe, ghirlande, beteală, luminiţe, pom de iarnă, cadouri, cununiţe la intrare, vâsc, colinde şi alte obiceiuri de ur(l)at, dulciuri, cozonaci, „porcării”, salata boeuf, piftie şi sarmale, petreceri şi băutură şi multe altele care nu-mi mai vin acum în minte.
Se pare, însă, că nu toată lumea era în acord cu mine şi nici nu avea o astfel de atitudine belicoasă; şi nici măcar nu ştiau ce decizie luasem eu, iar atunci când au aflat-o au ales să o ignore. Aşa se face că, la începutul lunii decembrie, mi-a fost intermediată – de vreun elf al lui moş Crăciun, probabil – o întâlnire cu o doamnă a cărei profesie pare să fie educarea copiilor prin stimularea spiritului ludic şi prin dezvoltarea creativităţii lor. Aceasta mi-a descris, cu foarte multă pasiune, care sunt lucrurile pe care le face ea, împreună cu o echipă de oameni dedicaţi, la Academia de creativitate şi mi-a propus să susţin un atelier, în cadrul săptămânii „Joc şi imaginaţie”.
Şi astfel, deşi nu mai organizasem niciodată un atelier cu pici, m-am pus pe treabă: citit, studiat, adaptat, planificat. De mare ajutor mi-a fost şi o carte pe care mi-a recomandat-o o colegă psiholog, Reţete de jocuri, care, în pofida titlului, nu oferă nicio reţetă clară, dar aminteşte adulţilor cum este să te joci şi cum te poţi juca în mod creativ şi constructiv cu copilul tău. Şi-am sfârşit prin a strânge la un loc un grup de copii, împreună cu părinţii lor, pentru a sta de vorbă împreună, prin intermediul jocului, evident. Am devenit, cu toţii, copii, pentru puţin timp, şi am lăsat spiritul ludic să ne ghideze în aventura intercunoaşterii şi a intercomunicării, am învăţat jocuri noi şi modalităţi diferite de a ne raporta unii la ceilalţi, şi am aflat lucruri inedite şi interesante unii despre alţii. Şi mi-a amintit, de asemenea, că, atunci când lucrezi cu copiii, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg şi că trebuie să ai suficient curaj pentru a te lăsa ghidat de ei şi să vă aventuraţi împreună în minunata lume a copilăriei, acesta fiind, de fapt, lucrul pe care l-am făcut cu toţii în acea zi, când Academia de creativitate pentru copii a devenit Ţara de nicăieri, unde totul era posibil.
Iar în urma acestei experienţe, am decorat şi bradul de Crăciun, am stat şi în bucătărie cu mama ca s-o ajut să finalizeze bucătăreala pentru Crăciun – pe care l-am petrecut în familie, la căldură şi cu căldură –, am făcut şi am primit daruri, m-am bucurat şi m-am jucat, în continuare, alături de cei mari şi de cei mici, am ascultat colinde şi am făcut urări tuturor celor din jur şi am redescoperit, aproape fără să vreau, ce înseamnă Crăciunul şi ce vrea el, de fapt, de la noi… şi ce ştiam încă de când eram copil, dar cam uitasem.
P.S. Dacă vreţi să vedeţi mai multe imagini cu felul în care ne-am distrat şi-am învăţat în cadrul atelierului, accesaţi acest link: "Părinţi, copii şi o întorsătură de situaţii"
P.P.S. Alina Tudor, mulţumesc că m-ai reconectat cu minunata lume a copilăriei!
sâmbătă, 22 noiembrie 2014
Spectacolul minţii: muzică, voce, terapie [Ligiana M. PETRE]
Tocmai a apărut revista ArtTE - Revista de terapii creativ-expresive şi dezvoltare personală unificatoare, în care a fost publicată recenzia pe care am scris-o pentru cartea Ligianei PETRE, Spectacolul minţii, din care reproduc şi aici un fragment:
Omul
poate închide ochii şi poate să-i ţină închişi oricât de mult vrea să se
menţină în ne(con)ştiinţă. Dar, chiar şi atunci când era înlănţuit cu spatele
către cunoaştere şi cu faţa către misterul întunericului rupestru, nu putea să
îşi acopere şi urechile, aşa că sunetele puteau ajunge la el. Acesta este
lucrul care mă face să afirm că evoluţia omului către revelaţia de sine nu a
început la vederea umbrelor de pe peretele peşterii, ci la auzirea zgomotelor
din noaptea peşterii, zgomote care, unindu-se şi amestecându-se, au dus la
crearea primelor simfonii, splendide şi desăvârşite, la crearea muzicii. Pentru
că, nu-i aşa, muzica nu este altceva decât o „formă specială de sunet. Ea […] cuprinde, la nivelul matricei sale vibratorii,
un sistem de ritmuri, relaţii, proporţii şi armonii care există pretutindeni în
lumea naturală şi în cea creată de om – de la mişcarea planetelor în jurul
soarelui, până la creşterea celulelor şi a plantelor, la numerele şi
proporţiile sacre ale miturilor şi religiilor străvechi, la artă, arhitectură
şi matematică”.
Psihicul:
simfonia sublimă
Există
poveşti de demult care spun că odinioară, cu foarte mult timp în urmă, oamenii
locuiau în peşteri. Şi mai există o istorie, nu chiar atât de veche, care povesteşte
cum a evoluat omul în relaţie cu focul (cunoaşterii) de la vederea umbrelor de
pe pereţii peşterii şi până la înţelegerea rolului central al soarelui pentru
existenţa lui (deşi, la un moment dat, ceva mai târziu, a aflat că nici măcar
soarele nu era, de fapt, centrul universului).
Omul
poate închide ochii şi poate să-i ţină închişi oricât de mult vrea să se
menţină în ne(con)ştiinţă. Dar, chiar şi atunci când era înlănţuit cu spatele
către cunoaştere şi cu faţa către misterul întunericului rupestru, nu putea să
îşi acopere şi urechile, aşa că sunetele puteau ajunge la el. Acesta este
lucrul care mă face să afirm că evoluţia omului către revelaţia de sine nu a
început la vederea umbrelor de pe peretele peşterii, ci la auzirea zgomotelor
din noaptea peşterii, zgomote care, unindu-se şi amestecându-se, au dus la
crearea primelor simfonii, splendide şi desăvârşite, la crearea muzicii. Pentru
că, nu-i aşa, muzica nu este altceva decât o „formă specială de sunet. Ea […] cuprinde, la nivelul matricei sale vibratorii,
un sistem de ritmuri, relaţii, proporţii şi armonii care există pretutindeni în
lumea naturală şi în cea creată de om – de la mişcarea planetelor în jurul
soarelui, până la creşterea celulelor şi a plantelor, la numerele şi
proporţiile sacre ale miturilor şi religiilor străvechi, la artă, arhitectură
şi matematică”.
[...]
Pentru a citit toată recenzia, vă invit să vizitaţi pagina revistei, aceasta fiind disponibilă on-line, în mod gratuit:
luni, 10 noiembrie 2014
Dar cu dragoste pentru cei dragi…
Fii, pentru o zi, Moş Crăciun: participă la un atelier creativ-experienţial despre puterea de A DĂRUI şi curajul de A PRIMI!
Fii, pentru o zi, Moş Crăciun: participă la un atelier creativ-experienţial despre puterea de A DĂRUI şi curajul de A PRIMI!
Atunci când erai copil, cu siguranţă că îl aşteptai cu nerăbdare pe Moş Crăciun, cel care aducea cadouri sub brad şi bucurie în ochii tuturor. Deşi acum te-ai făcut mare, cu siguranţă că tot îl mai aştepţi, cu multă curiozitate, să vezi ce-ţi va mai aduce. Ceea ce s-a schimbat sunt, cel mai probabil, propriile tale aşteptări.
Aşa că te invităm să descoperi ce (mai) înseamnă pentru tine sărbătoarea de Crăciun, ce te face să oferi anumite cadouri ACELOR persoane din viaţa ta şi ce te aştepţi, la rândul tău, să primeşti. Te invităm la un atelier creativ-experienţial, să creezi – cu mâinile, îndemânarea şi creativitatea ta – un cadou (sau mai multe) pentru cei care sunt aproape de sufletul tău şi, totodată, să (re)descoperi imensul potenţial pe care-l ai pentru a-i face fericiţi pe cei din jur, contribuind astfel la propria stare de bine…
Vino să creezi un DAR cu dragoste pentru cei dragi… dar şi DAR de dragoste pentru tine însuţi, pentru că atunci când le oferi celorlalţi ofrande de trăiri pozitive, aşa cum se întâmplă atât de mult în perioada Sărbătorilor de Iarnă, îţi oferi, totodată, şi ţie, starea cu clinchet de sărbătoare.
Intră, alături de noi, în spiritul Crăciunului şi vei avea parte de mai multe surprize, toate plăcute!
Pentru înscriere, trimite un mail până la data de 10.12.2014, pe adresa diana@psiart.ro,
în care să ne spui care este principala calitate ce te recomandă să dăruieşti şi tu, la fel ca Moş Crăciun.
Locurile sunt limitate. Grăbeşte-te să te înscrii!
Unde: Prăvălia Părinţilor (Bd. Unirii nr. 73, bloc G3, sc. 2, et. 3, ap. 41 – zona Piaţa Alba Iulia)
Cât: 69 RON
Când: Sâmbătă, 13.12.2014, orele 10:00-15:00, cu pauza de cafea
Ajutoarele lui Moş Crăciun:
Radu Filip - Psiholog specializat în consiliere psihologică şi psihoterapie centrată pe adult-copil-cuplu-familie, cu competenţe în psihoterapia experienţială a unificării, psihoterapia cuplului şi a familiei, dezvoltare personală individuală şi de grup; membru de onoare al Asociaţiei PsiArt
Diana Dobîndă - Vicepreşedinte Asociaţia PsiArt, studentă la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Bucureşti şi pasionată de handmade
Fii, pentru o zi, Moş Crăciun: participă la un atelier creativ-experienţial despre puterea de A DĂRUI şi curajul de A PRIMI!
Atunci când erai copil, cu siguranţă că îl aşteptai cu nerăbdare pe Moş Crăciun, cel care aducea cadouri sub brad şi bucurie în ochii tuturor. Deşi acum te-ai făcut mare, cu siguranţă că tot îl mai aştepţi, cu multă curiozitate, să vezi ce-ţi va mai aduce. Ceea ce s-a schimbat sunt, cel mai probabil, propriile tale aşteptări.
Aşa că te invităm să descoperi ce (mai) înseamnă pentru tine sărbătoarea de Crăciun, ce te face să oferi anumite cadouri ACELOR persoane din viaţa ta şi ce te aştepţi, la rândul tău, să primeşti. Te invităm la un atelier creativ-experienţial, să creezi – cu mâinile, îndemânarea şi creativitatea ta – un cadou (sau mai multe) pentru cei care sunt aproape de sufletul tău şi, totodată, să (re)descoperi imensul potenţial pe care-l ai pentru a-i face fericiţi pe cei din jur, contribuind astfel la propria stare de bine…
Vino să creezi un DAR cu dragoste pentru cei dragi… dar şi DAR de dragoste pentru tine însuţi, pentru că atunci când le oferi celorlalţi ofrande de trăiri pozitive, aşa cum se întâmplă atât de mult în perioada Sărbătorilor de Iarnă, îţi oferi, totodată, şi ţie, starea cu clinchet de sărbătoare.
Intră, alături de noi, în spiritul Crăciunului şi vei avea parte de mai multe surprize, toate plăcute!
Pentru înscriere, trimite un mail până la data de 10.12.2014, pe adresa diana@psiart.ro,
în care să ne spui care este principala calitate ce te recomandă să dăruieşti şi tu, la fel ca Moş Crăciun.
Locurile sunt limitate. Grăbeşte-te să te înscrii!
Unde: Prăvălia Părinţilor (Bd. Unirii nr. 73, bloc G3, sc. 2, et. 3, ap. 41 – zona Piaţa Alba Iulia)
Cât: 69 RON
Când: Sâmbătă, 13.12.2014, orele 10:00-15:00, cu pauza de cafea
Ajutoarele lui Moş Crăciun:
Radu Filip - Psiholog specializat în consiliere psihologică şi psihoterapie centrată pe adult-copil-cuplu-familie, cu competenţe în psihoterapia experienţială a unificării, psihoterapia cuplului şi a familiei, dezvoltare personală individuală şi de grup; membru de onoare al Asociaţiei PsiArt
Diana Dobîndă - Vicepreşedinte Asociaţia PsiArt, studentă la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Bucureşti şi pasionată de handmade
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




